Intrebari pe care sa ni le punem

Cu ce ne ajuta educatia?

Ce este educatia?

Este educatia facuta doar in scoala?

Mai exista cei 7 ani de acasa?

Dana Budeanu spune ca romanii nu citesc. Aceasta e marea problema a noastra ca popor. Eu ii dau dreptate si e dureros sa stim ca de fapt nu citim. O sa spunem insa ca exista si oameni care citesc.

Haideti sa va spun ce cred despre majoritatea oamenilor. Oamenii trecuti de 40 de ani de exemplu, nu mai citesc de cand au terminat scoala. Haideti sa incercam sa ne imaginam cata informatie noua exista de 20 de ani incoace si in ce fel s-a schimbat ceea ce au invatat ei in scoala, si in ce fel educatia a fost in folosul lor si al generatiilor viitoare.

De exemplu, mama de la tara a fost invatata in Romania sa stea acasa. Ea nu are serviciu, ea are prea mult de munca acasa. Mama din Romania are prea multa treaba ca sa citeasca, ea trebuie sa fie doar mama. Ea nu isi cultiva sufletul, ea nu iese din sat, ea nu are nici prieteni multi, datoria ei este doar sa creasca copii. Ganditi–va cum va fi fiica ei. Ce model semnificativ va avea fiica ei? Ce vede ea in jur versus ceea ce vede la mama ei?

Dar ce spunem de generatiile mai tinere? Cat de mult citesc? Cat de calitativ este ceea ce citesc? Cum am putea inspira generatiile viitoare sa citeasca continut valoros?

Cu toate ca in ultimii ani, toata lumea foloseste un telefon petru propria informare, continutul pe care majoritatea il acceseaza nu este orientat in matre parte spre autoeducare.

In ce fel ne autoeducam si in ce masura ne mai ajuta vechea educatie de la bunici ca sa ne adaptam mediului evoluat in care traim?

Este suficienta educatia din scoala pentru a evolua si a creste o societate echilibrata?

Avem nevoie de educatie emotionala in scoli? Este posibila introducerea unor materii de autocunoastere? Exista profesori pregatiti pentru acest domeniu?

Exista educatie sexuala? Dar educatie financiara?Dar ce spuneti de fizica cuantica? Suntem indeajuns de curiosi pentru a evolua?

Aceste domenii rasuna in toata lumea iar majoritatea tarilor evoluate, impreuna cu universitati de prestigiu studiaza si introduc gradual educatie diferita de cea din vechiul sistem.

Ca oameni, suntem un intreg, ce folosim toate domeniile pentru a supravietui si a trai armonios.

Asa ca haineti sa ne autoeducam si sa integram toate domeniile in viata noastra. Haideti sa trecem prin toate domeniile, sa stergem praful, si sa descoperim ca exista in interiorul nostru dar si in afara noatra mult mai multa informatia decat ceea cunoascuta

Haideti sa luam si sa citim si sa exploram toate aceste domenii si sa vedem cat de minunati suntem!

Cu inspiratie, Alexandra

Publicat în Uncategorized | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Ce-i place Nectariei

Ador sa-i cumpar Nectariei agende sau carti. Ador sa vad acele minunate imagini cu printese si culori si iubesc modul in care reactioneaza cand le vede sau le primeste. Parca se contopeste cu imaginile acestea si devine la fel de frumoasa ca si ele. Nectaria are un gust deosebit pentru frumos si are un suflet curat care o lasa sa fie sincera.

Ea va alege intoptdeauna ceva aparte, ceva roz, ceva stralucitor sau ceva interesant. Ii place curcubeul si ii plac florile. ii place natura si tot ce ne inconjoara.

Nectaria are 5 ani si ii plac toate accesoriile de machiaje si toate rochiile. Ii plac pantofii rosii cu buline si toc asortati cu rochite cu fluturi, maieuri cu buline roz si pantaloni de pijama. Ii plac rochiile si pantofiorii de balerine, ii plac ciorapeii insa nu stie sa-i imbrace singura. Ii plac si animalutele colorate, piscicile care scot sunete si branduri de papusi cu surprize LOL.

Ii place sa aibe lucruri frumoase, decorate cu fluturi si in principal ii place sa mearga sa isi aleaga singura ceea ce va purta. Ea apreciaza mult mai mult ceva atunci cand il alege singura. iubeste si surprizele neasteptate precum o agenda ca cea din imagine,

Si a dorit o camera foto roz de ziua ei pe care a inceput sa joace jocuri si face poze. invata in fiecare zi cate un contecel nou, canta si danseaza, invata sa cante si sa dansezi, ii plac clovnii, ii place Haloweenul, orice petrecere si isi doreste sa aibe prieteni care sa o viziteze.

Aceasta este Nectaria la 5 anisori.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Emotii

Emotiile sunt reprezentari ale descarcarilor chimice ce au loc in corpul uman. Majoritatea acestora sunt de scurta durata, si modifica starea persoanei fata de momentul dinaintea aparitiei acesteia. Exista emotii care ne inalta si emotii care nu ne inalta.

Este natural ca aceste emotii sa aibe o durata scurta de timp, in jur de un minut si jumatate, fie ca este vorba de o emotie pozitiva, fie ca este vorba de una negativa. Acest lucru presupune sa nu ne agatam sa fim fericiti, sa nu aspiram sa fim in acele stari superioare in permanenta, ci sa acceptam ca exista si momente mai putin incarcate de exaltare si acest lucru este normal. De asemenea este de preferat sa cautam sa iesim dintro stare de tristate sau suparare cat mai curand, pentru a nu cobori spre victimizare.

Emotiile sunt carmuite de ganduri, iar ceea ce ne face pe noi sa putem tine emotiile sub control este o asa numita observare a acestora. Noi ca oameni avem ganduri proprii. De mici copii am invatat ce si cum sa gandim influentati fiind de cei din jur si copiind ceea ce am vazut in jur.

Reactiile celor din jur la anumite situatii au fost cu siguranta insotite de ganduri. Apoi aceste reactii de-a lungul timpului s-au repetat. Noi am invatat aceste ganduri, respectiv emotii de la cei din jur.

Avem cu siguranta si un sine divin, neatins de imitatie pe care il dezvoltam si il cultivam intotdeauna in momentul prezent.

De aceea recomandarea celor ce au studiat aceste lucruri si le-au depasit, este de a gasi momentul prezent si crea constient noi ganduri, noi emotii si noi realitati.

cu inspiratie, Alexandra

Publicat în corpul uman, psihologie, Uncategorized | Etichetat , , , , , , | Lasă un comentariu

Joe Dispenza

M-am intrebat odata cand eram micuta daca pot face si eu minuni ca Iisus. M-am gandit eu singura ca el avea tot un suflet asa cum am eu si nu ar fi corect ca el sa fie superior sau vreun alt om sa fie superior altuia.

Nu erau ganduri de fapt. Era o cunoastere superioara si un adevar pe care l-am negat de a lungul timpului, fapt care nu mi a adus satisfactii. Mi-a fost tot mai greu pe masura ce nu am acceptat ca si eu pot face minuni. Este o blasfemie sau o ciudatenie rara sa le spui oamenilor asemenea lucruri.

Am citit in Modelul Divin, de Baird Spalding, ca noi suntem Dumnezei. Joe Dispenza indrazneste si mai mult sa explice cum putem noi sa traim cu asa zisa divinitate din noi in Becoming supernatural.

A deveni supranatural e deja o idee iesita din comun. Insa este literalmente adevarata. Ca si fan inrait al lui Joe dispenza, am inceput sa practic invataturile lui dupa mult timp dupa ce nu am practicat nimic si doar am cules informatii.

Spuneam despre mine ca sunt fan Joe Dispenza. Il credeam intr-o oarecare masura, insa nu suficient incat sa aplic si sa inteleg ca pot influenta ceea ce mi se intampla mie si chiar totul se poate schimba. Intelegeam informatiile doar cat se aplic mental pentru alte persoane, insa nu pe plan personal.

Intr-un final am inteles ca daca de fapt mie nu mi se intampla nimic nou pentru ca in mare parte nu voiam sa vad ca se poate face ceva si in al doilea rand, eram atasata de ceea ce mi se intampla.

Conceptul de a fi Dumnezeu noi insine a fost unul foarte greu de ingerat pentru mine, intrucat aveam anumite credinte subconstiente care ma convingeau ca Dumnezeu ma pedepseste si ca merit aceste pedepse. Credeam in cele 10 porunci si credeam ca am fost un copil rau care nu a respectat porunca iubirii de parinti si este pedepsit prin stari de tristete si credeam in plus ca asa va fi mereu. Puneam accent pe faptul ca parintii sunt nefericiti din cauza mea. Credeam ca asa trebuie sa fie, ca nu sunt suficient de draguta pentru a fi iubita de parintii mei, parintii mei la randul lor nu au fost suficienti de draguti sa fie iubiti de parintii lor, iar noi suntem oameni de calitate inferioara. Acestea sunt doar cateva exemple de credinte care imi infpuentau viata iar emotiile mele, erau ca atare, negative. Credeam in aceasta categorisire de oameni si imi era frica sa accept ca eu as fi de categorie inferioara ca om, si nu gaseam nicio informatie care sa contrazica acest fapt.

Totula durat pana am descoperit informatiile din cartile lui Joe Dispenza, un om minune care pentru mine face minuni, si care prin stiinta si cunoastere arata lumii ca exista in interiorul nostru o putere mai mare decat orice trauma.

Acesta a scris 4 carti:

Antreneaza-ti creierul

Distruge-ti obiceiurile nocive

Tu esti placebo

Becoming supernatural.

Toate au fost scrise in limba engleza, primele 3 fiind traduse in limba romana. Toate aceste carti impreuna au potentialul de a-ti seta creierul spre succes si de a te face sa schimbi ceva in modul in care percepi viata.

Pntru mult mai multe detalii despre.modul in care acest om iti poate influenta viata, viziteaza www.drjoedispenza.com , vizualizeaza podcasturi pe youtube ale lui Joe Dispenza precum si testimoniale ale oamenilor care au folosit aceste informatii sau conecteaza-te la grupuri de studiu pe site-uri de socializare precum Facebook.

Iar eu voi reveni cu povesti si minuni despre care rar auzim si in care si mai rar credem.

cu simpatie, Alexandra

Publicat în autocunoastere, Romania, Uncategorized | Etichetat , , , | Lasă un comentariu